Puteam incepe lista noastra de postari altcumva decat cu o istorie a scrisului?
Pornim pe drumul transformarii noastre din salbaticii preistorici – de ieri, spre salbaticii moderni – de azi. Calatoria noastra incepe din Dacia veche, pana in Sumer, Egipt si Grecia, poposind putin la etrusci si latini.
Ca multe alte povesti romanesti, si acesta a tablitelor este una controversata. De vina e, probabil, concluzia generala trasa din aceasta descoperire, cum ca aceste tablite prezinta cel mai vechi scris din lume, cu aproximativ 2000 de ani mai vechi decat cel cuneiform. Aceasta teorie este infirmata nu doar de arheologi si cercetatori straini, dar si de unii cercetatori romani cu renume, ce imbratiseaza radacina latina a poporului roman.
Cele 3 tablite au fost descoperite in 1961 de catre cercetatorul clujean Nicolae Vlassa in santierul Gura Luncii de pe malul Muresului.
Datarea tablitelor s-a facut si nu s-a facut. Parerile difera. Cert e faptul ca tablitele au fost gasite impreuna cu ramasitele unei femei batrane, care au fost datate la anii 5370 – 5140 B.C. Pentru mai multe detalii pertinente, va invit sa cititi mai multe aici. Este vorba de lucrarea publicata de Gheorghe Lazarovici si Marco Merlini.
Marija Gimbutas, ce si-a dedicat o buna parte a vietii ei in cercetarea perioadei Neolitice si a Bronzului din vechea Europa, are o lucrare extraordinara despre scrierile de la Tartaria. Articolul este preluat din Biblioteca Nationala a Republicii Moldova.
Tăblița dreptunghiulară contine semne pictografice.
Cea dreptunghiulară cu gaură, prezintă semne care pot fi găsite în majoritatea lor în alfabetele Anatoliene
Cea rotundă, exceptând trei semne cu aspect de ideograme care au o discuție separată (pot fi compuse spre exemplu din semne elementare), prezintă semne care în majoritatea lor se regăsesc în alfabetele arhaice grecești (dar nu numai). Vezi formele arhaice pentru eta, delta, ro etc.
Cum inca sunt in dezbatere, concluziile sunt de prisos.
Aceasta scriere a fost mult timp considerata a fi cea mai veche din lume. Numele ei vine de la stilul de a scrie, care seamana cu adancituri in forma de cuie aruncate pe o tablita de lut.
A fost folosita in Mesopotamia, intre raurile Tigru si Eufrat, in Irak-ul de astazi. A inceput sub forma de pictograme ce reprezentau cuvinte, trecand mai apoi printr-un proces de abstractizare, si ajungand, in timp, sa reprezinte si sunete.
De exemplu, scrierea cuneiforma timpurie era compusa din aproximativ 1500 de simboluri. Acum comparati-o cu alfabetul nostru modern compus din 26 de caractere derivate din alfabetul latin, la care se mai adauga 5 caractere suplimentare ce contin diacritice. Pictogramele au insa un mare avantaj: chiar daca dialectul vorbit de doua persoane este total diferit, ei pot citi ceea ce scrie celalalt.
Limbajul cuneiform a fost folosit pana in aproximativ 2000 B.C., fiind apoi inlocuit cu cel al cuceritorilor akkadieni, care au adoptat insa scrierea cuneiforma a sumerienilor. Aceasta forma de scris a fost folosita pana in secolul 5 A.D.
Una dintre cele mai importante ramasite ale acestei scrieri este un document aparținând conducătorului persan Cirus al II-lea cel Mare. Documentul se prezintă sub forma unui cilindru din lut, inscripționat cu o scriere cuneiformă în limba akkadiană. Cilindrul a fost creat după cucerirea persană a Babilonului în 539 î.Hr (wikipedia.org).
Desi avem epopeea lui Ghilgames si a prietenului sau, Enkidu, scrise in cuneiforma, majoritatea tablitelor de lut contineau scrieri administrative, liste, taxe, tranzactii, etc…
In Egiptul antic, cele mai vechi documente sunt datate in perioada 3500-3100 B.C. La inceput au existat aproximativ 700 de caractere, ele avand caracter doar figurativ. Pe parcursul timpului, sistemul a evoluat, si fiecare caracter a inceput sa fie folosit figurativ (pictograma – adica „what you see is what you get”), simbolic (hieroglifa exprima altceva fata de ceea ce reprezintă el) sau fonetic (caracterul era utilizat ca sunet).
In primele secole ale dinastiilor, a aparut o scriere mai rapida si mai cursiva, numita hieratica. Ambele forme de scriere erau executate pe diferite suporturi, de la statui acoperite complet cu scriere, la fâşii de in folosite pentru imbalsamarea mortilor.
Spre sfarsitul civilizatiei egiptene, scrierea hieratica a fost inlocuita cu o scriere mai cursiva, numita demotica. Puteti observa abstractizarea continua a hieroglifelor. De aici pana la alfabet, mai exista un singur pas.
In anii ’99 s-a descoperit la Wadi el-Hol o inscriptie care are legaturi cu scrierea egipteana, datata intre anii 1900 si 1800 B.C. Detaliile scrierii sugereaza ca autorii au facut parte din poporul semitic, lucratori in Egipt si care au dus mai departe spre est alfabetul lor.
Apoi, in jurul anilor 1300 B.C., intre scrierea cuneiforma si cea hieroglifica, a aparut si alfabetul ugarit, continand 30 de litere, majoritatea de origine cuneiforma. Primele descoperiri ale acestui alfabet au fost facute in 1928 in Siria.
In aceeasi perioada cu alfabetul ugarit a aparut un alt sistem de scriere, puternic influentat de scrierea hieroglifica. Este vorba despre alfabetul proto-sinaitic. Acest alfabet este primul pas spre alfabetele moderne folosite azi de la cel arabic si ebraic, la cel grec si latin.
Puteti observa abstractizarea continua a formelor. De exemplu, litera „aleph”, prima din dreapta, sus, e mult mai simpla decat litera „aleph” de pe inscriptia gasita la Wadi el-Hol (al 5-lea simbol de la stanga la dreapta.)
La fel s-a intamplat si cu simbolul de mai jos. Puteti observa transformarea de la o figura complicata a unui om in timpul rugaciunii la E – ul latin.
Oamenii purpurii, cum erau supra-numiti, isi datoreaza – in mare parte – maretia unui melc, Murex, care prin descompunere se transforma in colorant purpuriu, folosit la colorarea vesmintelor regale. Desigur, si inventia galerei a avut un oarecare rol in suprematia lor pe marea Mediterana.
Fiind un popor de comercianti, au avut nevoie de o metoda usoara de a scrie si au creat un alfabet bazat tot pe consoane.
Usor de invatat, de scris si de adaptat, a fost preluat usor de catre greci si romani pana la inceputul sec. al 8-lea B.C. si de catre imperiul Persan dupa sec. al 7-lea B.C. si a devenit stramosul tuturor alfabetelor moderne din Asia.
Primele inscriptii grecesti au aparut in jurul anului 776 B.C., probabil cu ocazia primelor jocuri olimpice.
Pentru mult timp insa, scrierea greaca nu a avut o directie fixa; se scria de la dreapta la stanga, de la stanga la dreapta sau chiar si in sistem „bustrofedon” (vine din greaca si inseamna ‘intorcerea boului‘, referindu-se probabil la stilul de ara campul cu ajutorul unui bou).
In alfabetul grecesc s-au pierdut toate pictogramele si au fost inlocuite cu simboluri abstracte, lineare. In plus fata de consoanele feniciene, s-au adaugat si vocalele necesare grecilor. Astfel, aleph, mai sus mentionat, s-a transformat in alfa, si au aparut Epsilon, Omega, Iota, Omicron, Eta, etc…
Alfabetul grecesc este recunoscut ca sursa tuturor alfabetelor moderne ale Europei. Are 24 de vocale si consoane, de la Alfa la Omega, avand la inceput doar litere mari, urmand ca in epoca moderna sa adopte si literele mici.
Ati crede poate, ca, din moment ce ne apropiem de era noastra, lucrurile se vor clarifica, ca vom scapa de ‘poate’, ‘se presupune’, si, ‘unii cred’. Ei bine, nu e asa. Originea etruscilor e pierduta in negura timpului. Unii cred ca au venit din Asia Minor, adica Turcia din zilele noastre. Altii presupun ca ei au fost bastinasi ai peninsulei. Iar altii spun ca poate sunt rude indepartate cu populatiile preistorice din Europa Centrala.
Cert e faptul ca aveau un cult pentru greci, imprumutand totul, de la ritualurile religioase la vazele grecesti, care erau decorate cu un simulacru de inscriptii grecesti. Printre lucrurile imprumutate a fost si alfabetul. Sunt unele indicii ca Roma ar fi fost construita de catre cei doi frati, Romulus si Remus, dupa ritualurile etrusce. Dar un lucru e sigur, romanii au avut o lunga linie de regi etrusci ca si conducatori. Dupa cateva secole, republica Romana a ajuns stapana Italiei si i-a absorbit complet pe etrusci. Dar alfabetul lor preluat de la greci a supravietuit si s-a intins in lume odata cu Imperiul Roman.
Preluand alfabetul grec si cel etrusc, romanii au continuat dezvoltarea cuvantului scris. Cu timpul, au abandonat 4 litere din cel grecesc si au preluat litera F si S din cel etrusc.In plus, a aparut litera G, transformata din C-ul grecesc, care a luat locul literei Z.
In urma cuceririlor de pe coastele Mediteranei, romanii au inceput sa imprumute tot mai multe cuvinte grecesti, si s-au vazut nevoiti sa adauge X, Y si Z, care au ajuns la coada vocabularului, unde au ramas pana azi.
Din scrierea romana, cu litere ascutite, s-a dezvoltat o scriere mai fluenta si mai condensata, numita scrierea rustica. Transformarea si adaptarea continua pentru a simplifica transmiterea informatiilor au facut posibila aparitia unui scris numit uncial. Se presupune ca termenul uncial vine de la ‘inaltime de 1 inch‘ sau ‘greu de o uncie‘. Acest tip de scriere putea fi folosit mai usor si mai rapid in scrierea cu cerneala pe papirusuri, fiind mai curbat si folosind mai putine linii pentru fiecare litera.
Incepand cu secolul al 6-lea A.D. a aparut o forma noua, denumita half-uncial, adica jumatate de inch. Aceasta scriere se facea intre 4 linii de ghidaj si a permis aparitia literelor ascedente si descendente, cum sunt t si g. Este folosita in special in scrierile bisericii crestine.
Scrisul half-uncial si-a continuat dezvoltarea pe cuprinsul intregului Imperiu Roman, creand diferite stiluri si forme, iar dupa decaderea Imperiului a fost reformat. Astfel a aparut scrisul de mana mic Carolingian. Despre el si despre istoria tipografiei, in materialul urmator.
Istoria scurta pe care v-am prezentat-o aici este doar un mic sumar. Va invit sa parcurgeti in liniste link-urile din bibliografie.
Nu am mentionat nimic despre alfabetele cu o istorie proprie, cum sunt cel chinezesc si cel japonez. Nu am mentionat prea multe despre scrierea ebraica sau araba, aparute din alfabetul proto-sinaitic. Acestea sunt subiecte care pot fi dezbatute pe zeci de pagini si va promitem un material despre fiecare, cand timpul ne va permite.
Inainte sa puneti pixul pe foaie, as vrea sa va indemn sa reflectati putin, la acest concept incredibil si la dezvoltarea lui. Alfabetul, caruia nu ii mai acordam nici un credit. Si care, totusi, ne separa de animale mai mult decat degetele opuse de la mana.
________________________________________________
bibliografie: ro.wikipedia.org en.wikipedia.org designhistory.org
